În iunie 2016, cu Patrick în sistemul de purtare și cu geanta plină cu acte pe umăr, pășeam plină de speranță la Registrul Comerțului, cu scopul de a depune actele pentru noua firmă ce avea să devină Prime Time Events (www.primetimeevents.ro). Îmi aduc aminte și acum, eram în 30 iunie. Nici nu aș putea să uit, e ziua maică-mii atunci. Că am mai făcut vreo 4-5 drumuri, cu sau fără copil, nu mai contează. Pe 8 august a ieșit certificatul.
Multă lume mi-a vorbit apoi despre regula celor 3 în business: o afacere se pune cât de cât pe picioare abia în al treilea an de activitate. (și aici îmi vine în minte și regula celor 3 într-o relație: după 3 ani, ori te însori, ori o lași 🙂 )
Pe cuvânt că la mine s-a adeverit în proporție de 90% treaba cu regula asta. Anul 2020 era al patrulea an și îl vedeam să-mi ia aerul de câte evenimente aveau să urmeze. În 2019 nu prea am avut weekend-uri libere din aprilie până în octombrie, deci urma să vină un val și mai mare. Bugetul investit în promovarea site-ului a crescut semnificativ, contractele pe 2020 au început să apară încă de anul trecut, oamenii nu au întârziat să reapeleze la serviciile noastre.
Ei bine, luna martie a sosit, omul negru a venit. După anunțarea stării de urgență, toate evenimentele programate pentru anul acesta s-au amânat pentru o dată ulterioară, pe care nimeni nu o știe, unele chiar au fost anulate. Așadar, ședem blând și-om vedea.
Firma soțului, din fericire, nu a fost afectată extrem de mult, întrucât ei sunt distribuitori de produse naturise și nu numai, deci le-a fost ușor să se adapteze. Au introdus la vânzare măști, mai multe vitamine, mai multe produse pentru imunitate. Faptul că nu lucrează direct cu publicul a reprezentat un avantaj. Nici curierii nu și-au oprit activitatea, deci alt avantaj pentru noi.
“Acasă” a suferit niște modificări, iar una majoră este faptul că piticania nu mai merge la grădiniță. Fiind una particulară, am hotărât că cel mai înțelept este să îl țin cu mine acasă, dacă tot nu am activitate, ca să nu mai plătim taxa. Ar fi fost chiar culmea, nu? Eu acasă, rupând Netflixul în două și copilul la grădiniță, cu taxa plătită.
Pe de alta părte, și creierul meu a fost zdruncinat nițel. Povesteam mai sus cât de bine mă așteptam să meargă anul ăsta partea profesională. Ne mai mutăm și în sediu nou, deci entuziasmul era cu atât mai mare cu cât urma să-mi amenzajez noua căsuță în care îmi voi petrece jumătate din zi.
În rest, din-astea uzuale:
-unghiile de la mâini mi-au crescut atât de mult încât mă împiedic în ele; femeile știu cât de greu este să îți faci manichiura singură acasă atunci când folosești gel (până într-o zi când am pilit câteva ore la ele, căci nu le mai suportam, plus că eu sunt genul care le poartă scurte, chiar și fiind ele cu gel);
-la pedichiură nu mă bag pentru că mi-e teamă; noroc că avem unghieră în casă;
-pe 16 mai mă programez la cosmetică, mai are rost să zic de ce? :))
-evit selfie-urile în perioada asta, căci de nervi mi-am smuls genele puse pe la începutul lui martie și…le-am smuls cu tot cu ale mele; nu, nu am rimel în casă și nici nu aș avea pe ce să îl aplic;
-ne-am plictisit de moarte toți trei;
-gătim mult mai mult decât de obicei, în special eu (după 4 ani de la naștere, timp în care nu am reușit să trec “pragul” de 47 kg, de când #stamacasa am luat 2 kg. In your face, covid!)
Ce să vă mai zic, e nașpa rău să stai acasă, mai ales când te știi activ, stai la bloc și mai ai și copil mic, dar ce să facem, e și bine atâta timp cât o facem pentru sănătatea noastră. Mie îmi place să cred că facem acest efort timp de câteva săptămâni pentru un rezultat de lungă durată.
Hristos a înviat!
