Îmi aduc aminte cu drag (NOT) de diminețile în care conduceam chiaună spre casă după tura de noapte. Și mai era uneori și iarnă. Și iarna, pe la jumătatea drumului, se mai încălzea și mașina și mă înmuiam de tot. Și ca să nu fac nani la volan îmi puneam o melodie care mă trezea cât de cât pentru că îmi plăcea să o cânt și eu tare.
Era Renegade de la Eva Simons. O urlam, efectiv, atât de tare îmi plăcea.
Zilele astea m-a lovit așa un gând cum că ar fi o idee să ascult iar ce ascultam atunci. Și m-am chinuit să-mi aduc aminte cum se numea melodia. Și m-am chinuit toată săptămâna asta. Și m-am chinuit, și m-am chinuit.
Prima dată mi-am adus aminte că era Eva. Am dat search Eva pe Youtube. Au apărut un miliard de Eve și nu reușeam să-mi dau seama care era. La vreo două zile, bam, am știut și Simons. Doar că nu apărea nicio melodie care sa-mi pară că ar fi fost cea pe care o căutam. În fine, m-am resemnat cât de cât.
Azi. Azi am luat-o pe etape. Am scris iar Eva. Apoi spațiu. Apoi Eva Simons și spațiu. Și, câteva rânduri mai jos, am zărit-o. Ea era, Renegade. Eram în bucătărie, lucram de acolo, că piticania se juca în sufragerie și nu mă puteam duce la birou. Am tras cu ochiul, construia un garaj, pe jos un miliard de mașinuțe. Am pus Renegade și am dat volumul la 100. Eram în transă, ce să mai, ba chiar m-am ridicat să dansez, simțeam muzica din plin.
Vine furtuna.
-Maaaaaaamiiiiiiii!
-Da…
-Ce muzică frumoasă ai pus.
-Serios? Îți place?
Deja țipam unul la celălalt ca să acoperim muzica.
-Mami, ai pus o muzică foarte frumoasă, dar am o idee și mai bună.
Melodia era la niciun minut.
-Bine…zi…ce idee…
-Hai să punem Bobiță și Buburuză și hai să dansăm.
Nu, n-am scapat.