#patricisme

#patricisme, ep. 19

Acest episod n-are nicio legatură cu personajul principal, dar știu că are fani mulți care vor citi.

Este despre cum doarme mă-sa atunci când tac-su doarme în sufragerie.

Imaginați-vă următoarea schemă: o divă în stânga, mă-sa la mijloc și o altă divă în dreapta. Cum care ailaltă divă? Aia de latră mereu pe scară și mă înjură vecinii. Amândoi cu capul pe pernă și înveliți, că doar n-oi face diferențe.

Bun.

Și mama ăstora doi vrea să meargă la budă dupa ce Domniile lor au început să sforăie. Să nu mai spun că i-am păcălit că vin țânțarii dacă nu facem nani.

Acuma, încerc și eu să mă dau jos din pat. Știu că, în general, nu-i deranjează nici măcar o drujbă care taie lemne fix în creștetul lor, dar am zis că, na, măcar din bun simț, să mă dau jos din pat încet. Și pe unde să mă dau jos din pat încet decât printre ei, pe la picioare.

Hait, diva din stânga și-a înfipt fundul în burta mea. E mai cald și mai confortabil acolo. Pauză 5 minute.

Mai bag o fisă.

Încerc iar să evadez. Diva din dreapta și-a îndreptat cele patru picioare fix în sus, zic să mai stau vreo două minute să nu o deranjez nici pe ea.

Aici trebuie să fac o paranteză. Șefu’ ăl mare, din sufragerie, o să facă stop cardiac mâine când va afla ce se întâmplă noaptea cu pernele noastre.

Revenim. Vreau iar să mă dau jos din pat. Îmi vine ideea să scriu. Abandonez ideea de budă. Întuneric beznă, dar tot e bine că în creierii mei se sforăie și dinspre stânga, și dinspre dreapta.

Azi a fost 1 decembrie, ne-a invitat mama la masă. Fasole cu ciolan și vin. Acum mi-e sete. Dar ziceam că scriu. Să mă duc la budă, să scriu, să beau apă? Naiba știe. Zic să beau apă, că-i mai aproape. Apoi, budă și scris. Când să întind mâna pe noptieră după paharul cu apă, don’șoara se împotrivește cu o gheară fix pe încheietura mea. #%$%$^%%# mă-tii.

Dar ce se aude, oare, din hol? Aparatul de apă! Cineva are apă la discreție și tocmai ce umple un pahar. Să-l înjur…să mă bucur pentru el…hai, câte un pic din amândouă.

Reconfigurez traseul. Iau laptopul, scriu rândurile astea, apoi beau apă și merg la budă.

Poftiți, poate acum mă credeți pe cuvânt.

Sau se mai doarme așa. Caz în care eu dorm la picioare, unde ar trebui să doarmă cățeaua.

#patricisme

#patricisme, ep. 18

Eu: Patrick, îmi dai și mie să mănânc puțin de la tine?
Patrick: Nu!
Eu: Hai, te rog, e așa frumos să împarți cu cineva ce ai tu…
Patrick: Nu!
Eu: Hai, măi, dă-mi și mie puțin.
Patrick: Nu!
Tati: dar când te duci la gagici, le împarți și cu mine?
Patrick. NU!

Ce bine că nu împarte.

#patricisme

#patricisme, ep. 15

În trafic (-ul cel infernal, și nu doar trafic, ci traseul Otopeni-Bragadiru la ora 17), Patrick șade liniștit în scaunul lui.

Patrick: Mami, mi-e sete.

Fuck, nu văd nimic. Unde e ghiozdanul? A, uite-l aici. Pff, dă și caută acuma apa. Hai, c-am găsit-o. Întind mâna spre Patrick, cu apa.

Eu; Pitic, să-mi dai apa înapoi după ce bei, ca să nu curgă pe tine.
Patrick: Bine.
Eu: ?!? (fără proteste? o avea febră)

Peste 5 minute:

Patrick: Mami, vei apa?
Eu: Da, bineînțeles, altfel dormim pe balcon dacă facem lac în mașina lui tati (să-ți dea Dumnezeu sănătate, tati, că ne-ai dat mașina ta automată în acest infern).
Patrick: Mami, vei apa?
Eu: Da, mă, brotac, vreau apa.
Patrick: Hmm…
Eu: What?!?
Patrick: Dacă-mi dai un pupic.

Nu se presupune că rolurile erau invers? Gen, îți dau apă dacă faci pipi la budă. Zic și eu.

#pupiclavolan

#patricisme

#patricisme, ep. 13

Patrick joacă fotbal cu tati, în casă, spre disperarea mea (evident, că doar cățeaua nu scapă ‘neșutată’, laptopul e pe birou, cafeaua e pe masă, eu stau tolănită pe canapea).

Tati: Patrick, cât e scorul?
Patrick: Pentu mine!

Mai contează cât e? Important e pentru cine.

#patricisme

#patricisme, ep. 11

De când mă știu, cânt cât pot de tare melodia My heart will go on atunci când o aud. Bine, am mai zis-o, vând un rinichi dacă vine Celine Dion la noi și n-am bani de bilet.

În fine, azi era la radio. Eram cu copilu’ în mașina. Și am cântat, normal.

La semafor mai întorceam din când în când capul spre el să văd ce face, ce zice. Nu făcea nimic, nu zicea nimic. Mă privea fix în ochi. Am bănuit că absoarbe vocea mea.

-Far across the distance…and spaces…betweeeeeeen us…
-Mami…

Eu nimic.

-Near, far…wherever you aaaaaare…
-Mami…

Eu nimic.

-Love can touch us one time…and last for a lifetiiiiiiiiime…
-Mami!!!
-Stai că vine refrenul, încă puțin…

-We’ll staaaaaaaaaay, foreeeeeeevee this way…
-Mamiiiii!!!
-Da, mă!
-STOP!

#amtacut