În trafic (-ul cel infernal, și nu doar trafic, ci traseul Otopeni-Bragadiru la ora 17), Patrick șade liniștit în scaunul lui.
Patrick: Mami, mi-e sete.
Fuck, nu văd nimic. Unde e ghiozdanul? A, uite-l aici. Pff, dă și caută acuma apa. Hai, c-am găsit-o. Întind mâna spre Patrick, cu apa.
Eu; Pitic, să-mi dai apa înapoi după ce bei, ca să nu curgă pe tine.
Patrick: Bine.
Eu: ?!? (fără proteste? o avea febră)
Peste 5 minute:
Patrick: Mami, vei apa?
Eu: Da, bineînțeles, altfel dormim pe balcon dacă facem lac în mașina lui tati (să-ți dea Dumnezeu sănătate, tati, că ne-ai dat mașina ta automată în acest infern).
Patrick: Mami, vei apa?
Eu: Da, mă, brotac, vreau apa.
Patrick: Hmm…
Eu: What?!?
Patrick: Dacă-mi dai un pupic.
Nu se presupune că rolurile erau invers? Gen, îți dau apă dacă faci pipi la budă. Zic și eu.
