Category: #patricisme

#patricisme, Fun

#patricisme, ep.24

admin

Detaliu important: era 11 ziua.

După ce abia l-am convins să dea bună ziua și să se prezinte data trecută, ieri…

Intrăm în cabinet.

Eu: Patrick, te rog să dai bună ziuă.

Patrick: Hai, măăăăă, mami…iar trebuie să mă prezint?

🤦‍♀️

Ochii erau deja dați peste cap, aerul respirat de el și timpul lui sunt prea prețioase pentru a scoate mai multe cuvinte deodată din gură.

Eu: Nu, doar spui “bună ziua” când intrăm, așa este politicos.

Patrick: mmmbine…

Vine domnul doctor, întinde mâna spre Patrick, Patrick întinde mâna și toată lumea își ținea respirația, în așteptarea salutului.

Blank. Liniște. Uitase replica.

😂

Eu: Patrick, cum spui? (și eu fraieră, în loc să îi șoptesc replica, l-am întrebat prostia asta)

😂

Patrick: Bună seara!

#patricisme, Fun

#patricisme, ep.23

admin

Mergem la dentist (e long story, cu mulți doctori, multe carii, multe încercări, multe urlete, multe multe).

Eu: Patrick, când intri în cabinet, te prezinți și zici așa “Eu sunt Patrick, am 5 ani și sunt foarte curajos”.

Puteam să pun pariu că voi rămâne fix cu dorința ca el să se prezinte și atât.

Intrăm în cabinet, Patrick întinde mâna și se prezintă.

Patrick: Bună ziua! Eu sunt domnul Bobeanu, am 5 ani și sunt foarte curajos.

Și bam! Direct pe scaun. Să-mi pice MIE plombele.

😱
🤦‍♀️
🙈

Doctorul: Bună ziua, domnule Bobeanu! Știți povestea cu mâna ridicată, nu?

Patrick: ?

Doctorul: Știi…dacă te doare, ridici mâna, eu mă opresc și tot așa.

Patrick: aaa, da, cum să nu știu?

Începe operațiunea. După câteva secunde, Patrick ridică mâna.

Doctorul: Ce e, domnule Bobeanu, vă doare ceva?

Patrick: Nu, voiam să văd dacă vă opriți.

Nu-mi aduc aminte ce i-a mai zis doctorul, știu doar că n-am mai putut de râs.

😂
#patricisme, Fun

#patricisme, ep.21

admin

Îmi aduc aminte cu drag (NOT) de diminețile în care conduceam chiaună spre casă după tura de noapte. Și mai era uneori și iarnă. Și iarna, pe la jumătatea drumului, se mai încălzea și mașina și mă înmuiam de tot. Și ca să nu fac nani la volan îmi puneam o melodie care mă trezea cât de cât pentru că îmi plăcea să o cânt și eu tare.

Era Renegade de la Eva Simons. O urlam, efectiv, atât de tare îmi plăcea.

Zilele astea m-a lovit așa un gând cum că ar fi o idee să ascult iar ce ascultam atunci. Și m-am chinuit să-mi aduc aminte cum se numea melodia. Și m-am chinuit toată săptămâna asta. Și m-am chinuit, și m-am chinuit.

Prima dată mi-am adus aminte că era Eva. Am dat search Eva pe Youtube. Au apărut un miliard de Eve și nu reușeam să-mi dau seama care era. La vreo două zile, bam, am știut și Simons. Doar că nu apărea nicio melodie care sa-mi pară că ar fi fost cea pe care o căutam. În fine, m-am resemnat cât de cât.

Azi. Azi am luat-o pe etape. Am scris iar Eva. Apoi spațiu. Apoi Eva Simons și spațiu. Și, câteva rânduri mai jos, am zărit-o. Ea era, Renegade. Eram în bucătărie, lucram de acolo, că piticania se juca în sufragerie și nu mă puteam duce la birou. Am tras cu ochiul, construia un garaj, pe jos un miliard de mașinuțe. Am pus Renegade și am dat volumul la 100. Eram în transă, ce să mai, ba chiar m-am ridicat să dansez, simțeam muzica din plin.

Vine furtuna.

-Maaaaaaamiiiiiiii!

-Da…

-Ce muzică frumoasă ai pus.

-Serios? Îți place?

Deja țipam unul la celălalt ca să acoperim muzica.

-Mami, ai pus o muzică foarte frumoasă, dar am o idee și mai bună.

Melodia era la niciun minut.

-Bine…zi…ce idee…

-Hai să punem Bobiță și Buburuză și hai să dansăm.

Nu, n-am scapat.

#patricisme

#patricisme, ep. 19

admin

Acest episod n-are nicio legatură cu personajul principal, dar știu că are fani mulți care vor citi.

Este despre cum doarme mă-sa atunci când tac-su doarme în sufragerie.

Imaginați-vă următoarea schemă: o divă în stânga, mă-sa la mijloc și o altă divă în dreapta. Cum care ailaltă divă? Aia de latră mereu pe scară și mă înjură vecinii. Amândoi cu capul pe pernă și înveliți, că doar n-oi face diferențe.

Bun.

Și mama ăstora doi vrea să meargă la budă dupa ce Domniile lor au început să sforăie. Să nu mai spun că i-am păcălit că vin țânțarii dacă nu facem nani.

Acuma, încerc și eu să mă dau jos din pat. Știu că, în general, nu-i deranjează nici măcar o drujbă care taie lemne fix în creștetul lor, dar am zis că, na, măcar din bun simț, să mă dau jos din pat încet. Și pe unde să mă dau jos din pat încet decât printre ei, pe la picioare.

Hait, diva din stânga și-a înfipt fundul în burta mea. E mai cald și mai confortabil acolo. Pauză 5 minute.

Mai bag o fisă.

Încerc iar să evadez. Diva din dreapta și-a îndreptat cele patru picioare fix în sus, zic să mai stau vreo două minute să nu o deranjez nici pe ea.

Aici trebuie să fac o paranteză. Șefu’ ăl mare, din sufragerie, o să facă stop cardiac mâine când va afla ce se întâmplă noaptea cu pernele noastre.

Revenim. Vreau iar să mă dau jos din pat. Îmi vine ideea să scriu. Abandonez ideea de budă. Întuneric beznă, dar tot e bine că în creierii mei se sforăie și dinspre stânga, și dinspre dreapta.

Azi a fost 1 decembrie, ne-a invitat mama la masă. Fasole cu ciolan și vin. Acum mi-e sete. Dar ziceam că scriu. Să mă duc la budă, să scriu, să beau apă? Naiba știe. Zic să beau apă, că-i mai aproape. Apoi, budă și scris. Când să întind mâna pe noptieră după paharul cu apă, don’șoara se împotrivește cu o gheară fix pe încheietura mea. #%$%$^%%# mă-tii.

Dar ce se aude, oare, din hol? Aparatul de apă! Cineva are apă la discreție și tocmai ce umple un pahar. Să-l înjur…să mă bucur pentru el…hai, câte un pic din amândouă.

Reconfigurez traseul. Iau laptopul, scriu rândurile astea, apoi beau apă și merg la budă.

Poftiți, poate acum mă credeți pe cuvânt.

Sau se mai doarme așa. Caz în care eu dorm la picioare, unde ar trebui să doarmă cățeaua.

#patricisme

#patricisme, ep. 18

admin

Eu: Patrick, îmi dai și mie să mănânc puțin de la tine?
Patrick: Nu!
Eu: Hai, te rog, e așa frumos să împarți cu cineva ce ai tu…
Patrick: Nu!
Eu: Hai, măi, dă-mi și mie puțin.
Patrick: Nu!
Tati: dar când te duci la gagici, le împarți și cu mine?
Patrick. NU!

Ce bine că nu împarte.