Viața cu de toate
Eu: Patrick, îmi dai și mie să mănânc puțin de la tine?
Patrick: Nu!
Eu: Hai, te rog, e așa frumos să împarți cu cineva ce ai tu…
Patrick: Nu!
Eu: Hai, măi, dă-mi și mie puțin.
Patrick: Nu!
Tati: dar când te duci la gagici, le împarți și cu mine?
Patrick. NU!
Ce bine că nu împarte.
Ne uităm la Vipo, îi arăt un măgar.
Eu: uite, pui, un măgar. Măgarul face iii-haaaa și cară bagaje. Vezi? Și măgarul ăsta cară bagaje.
Patrick: măgaiul ăta nu poate să mă caie in bațe pe scăi că aie mute bagaje.
Am venit de la grădiniță și îl dezbrac. Are multe pe el.
Patrick: mami, am mute…mute…geace pe mine. Mi-a dat Mimi mute geace.
Eu: vrei sa zici geci?
Patrick: da.
Eu: pai zi si tu ‘mi-a dat Mimi multe geci’.
Patrick: da, mi-a dat Mimi mute de-alea.
În trafic (-ul cel infernal, și nu doar trafic, ci traseul Otopeni-Bragadiru la ora 17), Patrick șade liniștit în scaunul lui.
Patrick: Mami, mi-e sete.
Fuck, nu văd nimic. Unde e ghiozdanul? A, uite-l aici. Pff, dă și caută acuma apa. Hai, c-am găsit-o. Întind mâna spre Patrick, cu apa.
Eu; Pitic, să-mi dai apa înapoi după ce bei, ca să nu curgă pe tine.
Patrick: Bine.
Eu: ?!? (fără proteste? o avea febră)
Peste 5 minute:
Patrick: Mami, vei apa?
Eu: Da, bineînțeles, altfel dormim pe balcon dacă facem lac în mașina lui tati (să-ți dea Dumnezeu sănătate, tati, că ne-ai dat mașina ta automată în acest infern).
Patrick: Mami, vei apa?
Eu: Da, mă, brotac, vreau apa.
Patrick: Hmm…
Eu: What?!?
Patrick: Dacă-mi dai un pupic.
Nu se presupune că rolurile erau invers? Gen, îți dau apă dacă faci pipi la budă. Zic și eu.
Patrick joacă fotbal cu tati, în casă, spre disperarea mea (evident, că doar cățeaua nu scapă ‘neșutată’, laptopul e pe birou, cafeaua e pe masă, eu stau tolănită pe canapea).
Tati: Patrick, cât e scorul?
Patrick: Pentu mine!
Mai contează cât e? Important e pentru cine.
De când mă știu, cânt cât pot de tare melodia My heart will go on atunci când o aud. Bine, am mai zis-o, vând un rinichi dacă vine Celine Dion la noi și n-am bani de bilet.
În fine, azi era la radio. Eram cu copilu’ în mașina. Și am cântat, normal.
La semafor mai întorceam din când în când capul spre el să văd ce face, ce zice. Nu făcea nimic, nu zicea nimic. Mă privea fix în ochi. Am bănuit că absoarbe vocea mea.
-Far across the distance…and
spaces…betweeeeeeen us…
-Mami…
Eu nimic.
-Near, far…wherever you aaaaaare…
-Mami…
Eu nimic.
-Love can touch us one time…and last for a lifetiiiiiiiiime…
-Mami!!!
-Stai că vine refrenul, încă puțin…
-We’ll staaaaaaaaaay, foreeeeeeevee this way…
-Mamiiiii!!!
-Da, mă!
-STOP!
Patrick: Mami, uite luia (luna).
Eu: Da, pui, ce frumoasă e!
Patrick: Da…e luia ta. A ‘uat-o tati pentu tiie.
Ați inteles, da?
#amlesinat
#mialuattatiluna
Patrick: Bă!
Eu: Pitic, nu e frumos să zici bă. Spune-mi ‘mami’.
Patrick: Bă!
Eu: Hai, mami, te rog. Nu mai zice așa.
Patrick: Poi tati dice așa.
Eu: Data viitoare îi spui ‘tati, nu e frumos să zici așa’. Uite, în loc să-l strigi ‘bă’ pe tati, ai putea să-l strigi…
(nu apuc să termin fraza)
Patrick: Boss!