Seară cu multă joacă, după o săptămână în care nu ne-am văzut. Suntem acasă, în patul nostru.
Eu îi pap nasul, îl bag în burta mea (cea lipită de spate, noroc cu nasul lui, că mă mai hrănesc și eu). El îmi papă nasul și îl bagă in burta lui dolofană (nasul meu nu face nicio diferență).
-Maaaaami, dă-mă nasu
îapoi.
-Of, păi și rămân cu burta goală. Hai, bine, ia-ți-l înapoi.
Și i-l atașez cu grijă fix cum era înainte.
-Broscoi, păi și eu îmi vreau nasul înapoi. Cum facem?
-Mami, ia nasu îapoi, și mi-l atașează cu cea mai mare precizie.
-Gata, acum ieși nu făă nas.
Sunt nu fără nas, s-a înțeles?
