A venit 2018.
Un an ca oricare altul din punct de vedere calendaristic. Dar, chiar dacă nu cred prea mult în tradiții și superstiții, de data asta mă bag în rând cu lumea și îmi pun dorințe, na!
Am atâtea, încât îmi e greu să mă hotărăsc cu care să încep, așa că le aștern aici în ordine aleatorie.
Hai bine, una din ele e mai mare. E cea mai importantă. Le mulțumesc rar celor dragi pentru tot ce au făcut pentru mine și sunt sigură că cel puțin mama se va simți cumva dată la o parte, dar nu pot să nu îi mulțumesc mătușei mele pentru tot ce a însemnat, înseamnă și va însemna pentru mine. Nu intru în detalii, nu are rost, însă atât trebuie să știi tu, cea care, alături de ai mei, și-a pus amprenta asupra copilăriei mele și a ceea ce sunt acum, și anume faptul că mă rog să fii bine. Să învingi. Mereu ai învins. Tata este cel diplomat, mama este cea sensibilă, dar TU, tu ești cea LUPTĂTOARE. Cuvintele sunt prea puține și poate de prisos, dar aici sunt. Cheamă-mă și voi fi acolo. Iartă-ma. Te iubesc și îți mulțumesc.
Îmi mai doresc timp (mai mult) alături de copilul meu. De fapt, nu e vorba de timp cât e vorba de răbdare. Mi-aș dori să învăț să apreciez mai mult zâmbetele și brațele întinse către mine. Îmi vine în minte acum o scenă recentă, când a venit la bucătărie și mă ruga să mă joc cu el. Venisem din concediu, aveam frigiderul gol și era musai să fac ceva de mâncare. Tăiam un morcov și i-am spus că îl termin de tocat și ne jucăm. A fost cea mai proastă decizie. Copilul voia joacă ACOLO și ATUNCI. A învins morcovul. L-am tocat până la capăt și atât mi-a trebuit. Am avut parte de cel mai mare și urât tantrum. O oră m-am chinuit să împac odrasla și să-l fac să zâmbească din nou. Bun, deci asta vreau, să iau decizii mai bune în ceea ce privește timpul cu el. Și cu soțul, pe care îl disper cu ordinea în casă, care nu este mereu ATÂT de importantă pe cât văd eu.
Mai vreau și niște creier în plus față de cât am acum ca să pot lua mai bune decizii în firmă. Spunea o prietenă că își dorește de la noul an o mai bună organizare a timpului ca să poată face afacerea să fie mai prosperă. Nu e de dat la o parte nici faptul că Prâslea are probleme de sănătate încă de când s-a născut și că problemele lui cu alergiile și respirația mă fac să bat pasul pe loc cu contractele. Păi na, cu sănătatea nu te pui. Nu-ți permiți să lași o educatoare sau o bonă să se ocupe de problemele de sănătate ale celui mic. E musai să fii TU acolo, să te internezi TU cu el și să fii TU acasă când trebuie făcut tratamentul. Asta trebuie să învăț eu, cum să fac să se împace boala lui cu afacerea mea. Combinație de N luate câte K.
Ce mai vreau? Trebuie să mă gândesc bine, nu-mi pun prea des dorințe.
Ah, mai era una. Să gătesc mai mult! DA, SĂ GĂTESC! Nu de puține ori am fost mustrată de soț că l-am păcălit când ne-am cunoscut. Că știu să gătesc, că petrec mult timp în bucătărie, că eu prepar rețete străine, domnule. Și acuma, canci. Fac numai ciorbe și piureuri, că trebuie să mănânce și copilu’ ceva. Păi, soțule, printre mașini băgate la spălat, rufe călcate, mături și mopuri date și cumpărături făcute, activități cu creioane, mașinuțe și cărți, pe cuvânt că nu mai am timp să fac paste italienești, orez chinezesc, supe thailandeze și alte minuni. Pe cuvânt că nu te-am mințit. Stai o săptămână acasă, în concediu, și să vezi tu câte feluri de mâncare fac. Păi te mint eu?
Și ultima, promit.
Am fost după ea la Pitești atunci când a ținut un speech despre parenting, i-am citit absolut toate cărțile și fiecare articol în parte. Știu unde stă, știu ce mănâncă, ce citește, câți ani au ea, copiii și soțul. Știu unde își face părul, ce mașină are. Sună dubios, dar nu e, credeți-mă. E cea pe care, chiar dacă nu am băut cu ea nici măcar o cafea vreodată, o apreciez enorm. Mă acuza cineva din familie, acum ceva timp, că prea o pup undeva, că prea mă iau după ea, că prea fac tot ce zice și face ea. Să vă explic ceva vouă, celor care vedeți lucrurile așa. Nu urmez toate sfaturile ei. Nu îmi culc copilul la 19.30, nu îmi pun copilul cu spatele la sensul de mers (nu că nu mi-ar păsa de siguranța lui, dar am preferat să poziționez scăunelul cu fața, atâta timp cât asta îl ține acolo, în scăunel, liniștit), nu îi dau numai biscuiți și pizza făcute în casă, nu îi bag cărțile pe gât, oricât de mult mi-aș dori să fie interesat și de ele. Dar atât știu, că ce am ales să urmez din ce a scris, am ales bine. Sunt multe rău exemplele, nu le pot enumera pe toate, dar câteva: nu fac publice pozele cu copilul (din mai multe motive, ce țin de intimitatea și siguranța lui), îi explic blând tot ce vreau să îi explic (e drept, îmi pierd răbdarea de multe ori, dar e foarte important pentru mine fiecare moment în care reușesc să mă stăpânesc să țip, gândindu-mă la tot ce scrie ea legat de educația cu blândețe), mai las naibii curățenia și profit de timpul cu familia (sfat primit de la ea la conferința de la Pitești), chiar dacă nu îmi iese de fiecare dată, dar tot e ceva, nu? Și multe altele, multe rău. Concluzia: mi-aș dori să fiu doar eu cu ea pentru o oră. Să o întreb cum naiba reușește să rămână calmă în ABSOLUT ORICE SITUAȚIE în care normal ar fi să-ți ieși din pepeni. Și încă ceva: să aflu cum e posibil să împace scrisul cu faptul că are doi copii mici și un soț. Cum?! Mie îmi curg ideile gârlă noaptea, în pat sau mai ales când am de executat activități ce implică cel puțin un copil. Se duc pe apa sâmbetei, că nu mai apuc să le aștern. Ea este Ioana.
În rest, sănătate. Atât vreau. Să pot să fiu capabilă să îl învăț pe Prâslea tot ce mi-am propus să-l învăț.
P.S. Miruna, încă mă roade faptul că ai putea crede că m-am făcut că plouă. Sunt atât de afectată de chestia asta, încât nu-ți imaginezi. Parcă mi-a picat cerul în cap. Îți spun și aici, încă o dată: te-aș fi ajutat cu absolut toată ființa mea dacă vedeam postarea ta despre party. (Miruna este cea mai deșteaptă blondă din toate blondele de pe planeta asta)
P.P.S. Îți mulțumesc, Oana D., pentru toată discuția pe care am avut-o în noaptea dintre ani și care a fost ca o gură de aer pentru mine. Suntem niște eroine, să știi.
Mai am pe listă o placă pentru păr, o canapea nouă, un mixer multifuncțional, păr mai lung, din-astea.
La mulți ani!
Descriere: una bucată piciorul meu, două bucăți picior Patrick, una bucată coadă Misha, un colț de preș de baie, o urmă de cadă. WC-ul nu l-am prins în poza, n-ar fi fost tocmai indicat.